Twilight, New Moon, Eclipse

January 31, 2008

I think page-turner is the term to describe Stephenie Meyer’s series: the books are almost addictive, but when you look beneath the surface you see a pretty simple story that has nothing to do with real life. Midway through the second book I got really disappointed with the author. You can’t just go back and edit the truth like that.

Read the rest of this entry »


Acrosticism

January 29, 2008

acro-flat.png

Frowning with echoes of hysterical laughter, exhausted by sleep. Lonesome raven in a sea of snow. Numb wings gleaming black. Feathers ruffled by urban noise. Cursed lethargy. Katatonia. Eyes fixed on the sun, drowning upwards.


Just blame it on television

January 28, 2008

When most people learn about an event they deem “violent,” such as a school shooting, a terrorist attack, cruelty to animals and so on, their standard reaction seems to be: “oh it’s TV’s fault — all those violent movies!” or something on the lines thereof.

I disagree.

Imagine a society in which small children had everything they needed in order to survive (i.e. food, warmth, shelter) but they would be completely separated from and unaware of the existence of adults. No television, no grown-ups, no “negative” influences. One could say that an utopian society would rise as these children grow. I don’t think so. I believe that at some point leaders, groups, a power structure and all the inherent problems will appear, including fights and violence.

We invented it, so don’t blame TV.


Quotes from “Someone Like You”

January 25, 2008

Clearly not as strong as that other book :( But at least that means Sarah Dessen has improved with time, as an author.

  • Life is an ugly, awful place to not have a best friend.
    (1/30:40)
  • There are some things in this world you rely on, like a sure bet, and when they let you down, shifting from where you’ve carefully placed them, it shakes your faith, right where you stand.
    (6/30:05)
  • You can’t just turn your heart off like a faucet. You have to go to the source and dry it out, drop by drop.
    (7/44:20)
  • You can’t just plan a moment when things get back on track, just like you can’t plan the moment you lose your way in the first place.
    (7/52:35)

Gălăgie de Culori

January 21, 2008

Nu cred că te-aş fi observat
dacă în acel moment
nu m-ai fi împins peste margine.
Dar în vârtejele cu care mi-ai smuls ancora
m-am trezit jos,
jos de tot,
dezarmat de privirea ta.
Şi în clipa aceea
nu ştiu ce ai citit pe faţa mea.

Gândul
prins între două perechi de retine
perfect paralele.
Între două oglinzi,
o rază prizonieră
se reflectă iar şi iar
până cu forţa ei
şi cu un zgomot spart
îşi fură libertatea.

Atât de clar:
aceeaşi căutare,
acelaşi dezgust,
dar fără citoplasma unui zâmbet.
Nimicul
căutând nimicul
într-o mare de nimicuri.
Până două nimicuri se întâlnesc
se împletesc
şi se prefac într-un nimic mai mare.
Două zerouri alăturea
mimează infinitul.


“Gluma”

January 20, 2008

Încă o carte de geniu a autorului ceh Milan Kundera. Personajele: Ludvik, trădat şi trădător, bântuit de trecutul pentru care vrea să se răzbune, Jaroslav, martor al decăderii folclorului în care şi-a căutat refugiul, Kostka, ajungând să nu mai fie sigur de nimic, Helena, disperând în faţa deşertăciunii, (Lucia, înfierată din copilărie, şi celelalte nume episodice), sunt plasate atent pe pânza romanului, surprinzător de densă şi elaborată (deşi poate greu de urmărit). Printr-ul joc al imaginaţiei prozatorului, aceste schiţe de caracter trec prin nişte evenimente şi reflecţii care le aduc pe fiecare în faţa adevărului şocant al vieţilor lor: vieţi deşarte, lipsite de sens, pierdute în vârtejurile trecutului revoltător, ale prezentului meschin şi ale viitorului apatic. Ludvik, căruia îi revine cea mai mare parte a povestirii, vede că nu are rost să mai lupte cu trecutul său, dar în acelaşi timp nu vede nici o lumină în viitor (totul va fi dat uitării, nu există nimic semnificativ). El este întruchiparea nimicniciei umane conştientizate, distrugătoare. Jaroslav este dezgustat de panta pe care a luat-o lumea din jurul său. Susţinător al folclorului, el priveşte decadenţa şi corupţia acestuia ca pe un lucru inevitabil, prezentul diluat de timp, devenind trecut, continuând să se dizolve, pierzându-şi mesajul. Kostka, cugetând asupra deciziilor sale din trecut fără să accepte faptul că nu există răspunsuri, îşi pune la dubiu religia, piatra de temelie pe care stătea toată viaţa lui de până atunci. Helena, dezgustată de inutilitate, de trădare, încearcă să se sinucidă. În cuvintele autorului, toate aceste universuri personale sînt surprinse în momentul descompunerii lor: patru forme de dezintegrare a comunismului, ce simbolizează şi prăbuşirea celor patru aventuri europene.

Read the rest of this entry »


One Day with the Naked Truth

January 20, 2008

Here’s the latest thing off my crazy-things-to-do list: spending a day answering all the questions thrown at you truthfully and completely. In other words, pick a number of people who you think you could trust with your darkest secrets, and ask them to come up with the most difficult / uncomfortable of questions for one day. The only rules are: you cannot refuse a question, and you cannot lie.

I tried it this Saturday with my family, and it proved to be a pretty interesting experience. Although it didn’t get as ugly as it could have (lucky me?), it was surprising for all of us in many ways. I will admit that it was difficult to stick to the truth sometimes, and that’s why if you want to do this you should first convince yourself that you will live through it ;) It will probably look a lot less threatening retrospectively.