V

September 20, 2009

Păşind spre mine ai căzut;
Eram pe ceruri diferite.
(Nu ştiam, a fost vina mea.)

Tăcerea
S-a spart în aşchii ascuţite
Şi te-ai întors
(Nu meritam.)

Mai târziu am aflat
Că un da fără ecou
Doare mai mult decât un nu.

Şi aşa am rămas
Îngeri în ceruri paralele,
Comunicând prin nori,
Ne vom atinge niciodată.


Fără titlu

September 13, 2009

Pe cer plutesc vise ca frunze albastre.
În aer dansează, se împletesc,
Devin prea grele şi cad.
Curg pe ferestre ca tăceri sărate,
Dau de pământ şi fac rădăcini
Care foşnesc cu frustrări verzi abia ascunse,
Reflectate în două scântei care au uitat să doară,
Şi au durut să se uite
Cum de pe cer cad visele ca frunzele.


Neterminat Uitat Expirat

May 15, 2008

Parfumul cald al unei veri
S-a dus;
Azi visul gloriei de ieri
I-apus.

În van am încercat mai sus
Să sar.
Şi tot ce mi-a rămas e-un gust
Amar.

Oraşul tot, asfalt topit
Şi fum;
Plonjează în nemărginit
Acum.

Luna în templu s-a ivit;
Adorm.
Trăiesc ce încă n-am trăit
În somn.

Din cerul singur, dureros
De alb
Se prăbuşeşte-un luminos
Catarg.

Un soare nou rege va fi
Mâine.
Nici zeii nordici nu vor şti
Cine.

Miticul lanţ nu a cedat
Nicicând.
Şi lumea asta nu-i decât
Un gând.


Cerc Închis

March 20, 2008

Vuia în jurul meu cerul de noapte
Când din octava lui m-am prăbuşit.
Pupile largi mi-au amintit că am pleoape,
Şi-n adăpostul lor n-am mai simţit nimic.

Trecut-au zile-ntregi, sau poate clipe,
Stele-au căzut, sau alte noi au răsărit;
Cu ace în plămâni, cu mâinile rănite,
Cu faţa-n glod, dar totuşi m-am trezit.

De furii negre prins, am blestemat
Toţi neuronii care mă dureau,
Şi-n roşie ruşine, aprig am jurat
Că nici în opt vieţi aripi nu mai vreau.

Să-l văd încă o dată nu puteam,
Înaltul cel din care am căzut.
Ca să îl uit, numai în jos priveam,
Dar în băltoace, cerul l-am văzut.


Gălăgie de Culori

January 21, 2008

Nu cred că te-aş fi observat
dacă în acel moment
nu m-ai fi împins peste margine.
Dar în vârtejele cu care mi-ai smuls ancora
m-am trezit jos,
jos de tot,
dezarmat de privirea ta.
Şi în clipa aceea
nu ştiu ce ai citit pe faţa mea.

Gândul
prins între două perechi de retine
perfect paralele.
Între două oglinzi,
o rază prizonieră
se reflectă iar şi iar
până cu forţa ei
şi cu un zgomot spart
îşi fură libertatea.

Atât de clar:
aceeaşi căutare,
acelaşi dezgust,
dar fără citoplasma unui zâmbet.
Nimicul
căutând nimicul
într-o mare de nimicuri.
Până două nimicuri se întâlnesc
se împletesc
şi se prefac într-un nimic mai mare.
Două zerouri alăturea
mimează infinitul.


Tu

November 4, 2007

Noiembrie. E dimineaţă.
Şi gândul mi-l inunzi din nou.
Nu ştiu de e extaz ori greaţă
Ori ecou.

De frică mut sunt când te văd,
Lovit de-un invizibil zid.
Şi în tăcerea mea arăt
Stupid.

Mâinile noastre-s Nord şi Sud,
Dar tot nu se-ntâlnesc.
Nu ştiu nici dacă te detest
Sau te iubesc.

Săruturi mii mintea-mi croieşte
Pe al parfumului tău rug.
Ochii se-nchid. E prea fantastic.
Fug.

Din amalgamul de emoţii
Ce simt încerc să distilez.
Şi tot ce vreau e să îmi spui
Că nu visez.