Întrebare

December 2, 2008
(8)
N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim.

(11)
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ.

?

(ART 29.1)
Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngradite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

(ART 30.7)
Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Advertisements

Enigma Otiliei

June 2, 2008

de George Călinescu.

(spoiler warning)

Autorul este un campion la lungimea descrierilor, detaliile sale devenind de o minuţiozitate dureroasă. Abundenţa termenilor în franceză (cu presupunerea că toată lumea o cunoaşte) măreşte tentaţia de a abandona opera

Dacă romanul ar fi divizat în două părţi: (1) poveste de dragoste şi (2) despre moştenire şi familie; aş fi renunţat fără mari regrete la partea a doua. Combinaţia acestora stă să demonstreze, probabil, că drumul prin viaţă nu este niciodată o linie dreaptă. Chiar înarmat cu aceste idei, sfârşitul m-a lăsat cu gura căscată:

“Cine a fost în stare de atîta stăpînire, e capabil să învingă şi o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor.

Otilia”

    Două lucruri care m-au surprins:

    • expresia “& co.” atât de frecventă în ziua de azi era folosită chiar şi 100 de ani în urmă, în forma “et Co”.
    • calificativele “fain”, “faină” erau folosite de pe atunci (din germană, nu din engleză cum credeam).

    Citate: Read the rest of this entry »


    Pădurea Spânzuraţilor

    May 28, 2008

    de Liviu Rebreanu.

    O carte care imortalizează fricţiunea dintre sine şi lumea exterioară, prezentând drama lui Apostol Bologa, suflet distrus de realitatea războiului, rupt între datorie şi patriotism, ros de “tirania gândurilor” în singurătate; dar care în sfârşit îşi găseşte împăcarea în iubire şi credinţă. Romanul începe cu o presimţire, dezgroapă din trecut o cauză, iar apoi redă cu dureros detaliu rostogolirea în jos a unei vieţi, în acelaşi timp găsind o cale pentru emanciparea spiritului. Deşi se ciocnesc, se sparg şi renasc în fundal, diversele frânturi de filozofie (judecata, vinovăţia, iertarea, religia) nu duc — poate intenţionat — spre nici un răspuns definitiv. În schimb, în minte răsună metalic cuvintele reci, “îmi fac datoria.”

    Autorul m-a impresionat prin bogăţia stilului. Pe fiecare pagină se ascund diamante ale expresiei şi ale emoţiei. Este primul roman românesc care mi-a plăcut cu adevărat. Doar două dintre diamantele mai sus amintite:

    Read the rest of this entry »


    Ultima Noapte De Dragoste, Întâia Noapte De Război

    April 11, 2008

    Romanul lui Camil Petrescu face parte dintr-o serie de opere româneşti pe care mi-am propus să le citesc pentru a-mi şterge o dată şi pentru totdeauna impresia că nu există cărţi româneşti care merită citite. (Totuşi a reuşit numai pe jumătate.) Read the rest of this entry »


    Despre Identitate

    February 24, 2008

    Ca şi religia, identitatea de orice fel este unul dintre subiectele pe care le poţi discuta cu cineva ziua întreagă fără să ajungi la vreun compromis, pentru că orice “adevăr” depinde prea mult de context. Dacă eram albanez în Kosovo vroiam independenţă. Dacă eram sârb în Belgrad vroiam indivizibilitate.

    Read the rest of this entry »