Enigma Otiliei

June 2, 2008

de George Călinescu.

(spoiler warning)

Autorul este un campion la lungimea descrierilor, detaliile sale devenind de o minuţiozitate dureroasă. Abundenţa termenilor în franceză (cu presupunerea că toată lumea o cunoaşte) măreşte tentaţia de a abandona opera

Dacă romanul ar fi divizat în două părţi: (1) poveste de dragoste şi (2) despre moştenire şi familie; aş fi renunţat fără mari regrete la partea a doua. Combinaţia acestora stă să demonstreze, probabil, că drumul prin viaţă nu este niciodată o linie dreaptă. Chiar înarmat cu aceste idei, sfârşitul m-a lăsat cu gura căscată:

“Cine a fost în stare de atîta stăpînire, e capabil să învingă şi o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor.

Otilia”

    Două lucruri care m-au surprins:

    • expresia “& co.” atât de frecventă în ziua de azi era folosită chiar şi 100 de ani în urmă, în forma “et Co”.
    • calificativele “fain”, “faină” erau folosite de pe atunci (din germană, nu din engleză cum credeam).

    Citate: Read the rest of this entry »