Pădurea Spânzuraţilor

May 28, 2008

de Liviu Rebreanu.

O carte care imortalizează fricţiunea dintre sine şi lumea exterioară, prezentând drama lui Apostol Bologa, suflet distrus de realitatea războiului, rupt între datorie şi patriotism, ros de “tirania gândurilor” în singurătate; dar care în sfârşit îşi găseşte împăcarea în iubire şi credinţă. Romanul începe cu o presimţire, dezgroapă din trecut o cauză, iar apoi redă cu dureros detaliu rostogolirea în jos a unei vieţi, în acelaşi timp găsind o cale pentru emanciparea spiritului. Deşi se ciocnesc, se sparg şi renasc în fundal, diversele frânturi de filozofie (judecata, vinovăţia, iertarea, religia) nu duc — poate intenţionat — spre nici un răspuns definitiv. În schimb, în minte răsună metalic cuvintele reci, “îmi fac datoria.”

Autorul m-a impresionat prin bogăţia stilului. Pe fiecare pagină se ascund diamante ale expresiei şi ale emoţiei. Este primul roman românesc care mi-a plăcut cu adevărat. Doar două dintre diamantele mai sus amintite:

Read the rest of this entry »

Advertisements