V

September 20, 2009

Păşind spre mine ai căzut;
Eram pe ceruri diferite.
(Nu ştiam, a fost vina mea.)

Tăcerea
S-a spart în aşchii ascuţite
Şi te-ai întors
(Nu meritam.)

Mai târziu am aflat
Că un da fără ecou
Doare mai mult decât un nu.

Şi aşa am rămas
Îngeri în ceruri paralele,
Comunicând prin nori,
Ne vom atinge niciodată.


Fără titlu

September 13, 2009

Pe cer plutesc vise ca frunze albastre.
În aer dansează, se împletesc,
Devin prea grele şi cad.
Curg pe ferestre ca tăceri sărate,
Dau de pământ şi fac rădăcini
Care foşnesc cu frustrări verzi abia ascunse,
Reflectate în două scântei care au uitat să doară,
Şi au durut să se uite
Cum de pe cer cad visele ca frunzele.


Cerc Închis

March 20, 2008

Vuia în jurul meu cerul de noapte
Când din octava lui m-am prăbuşit.
Pupile largi mi-au amintit că am pleoape,
Şi-n adăpostul lor n-am mai simţit nimic.

Trecut-au zile-ntregi, sau poate clipe,
Stele-au căzut, sau alte noi au răsărit;
Cu ace în plămâni, cu mâinile rănite,
Cu faţa-n glod, dar totuşi m-am trezit.

De furii negre prins, am blestemat
Toţi neuronii care mă dureau,
Şi-n roşie ruşine, aprig am jurat
Că nici în opt vieţi aripi nu mai vreau.

Să-l văd încă o dată nu puteam,
Înaltul cel din care am căzut.
Ca să îl uit, numai în jos priveam,
Dar în băltoace, cerul l-am văzut.