Despre Identitate

Ca şi religia, identitatea de orice fel este unul dintre subiectele pe care le poţi discuta cu cineva ziua întreagă fără să ajungi la vreun compromis, pentru că orice “adevăr” depinde prea mult de context. Dacă eram albanez în Kosovo vroiam independenţă. Dacă eram sârb în Belgrad vroiam indivizibilitate.

Dar nu sunt nici albanez nici sârb. Sunt într-o majoritate românească în scădere. Sunt cel care îşi salută vecinii în rusă ca să nu-i ofenseze. Sunt cel ce râde de programele de calculator traduse în română. Sunt cel care priveşte filme americane şi ascultă muzică finlandeză. Sunt cel care adoră accentul britanic şi citeşte despre comunismul ceh. Sunt cel care s-a dezvăţat să scrie româneşte.

Sunt acel basarabean dezgustat de Basarabia. Sunt acel român care ştie că nu se va integra niciodată în modul de viaţă (sau de vorbire!) din partea “cea bună” a Prutului. Sunt printre cei despre care Maugham a spus că nu s-au născut unde trebuia şi că nu-şi vor găsi liniştea până nu vor da peste adevăratul “acasă.” Sunt cel care visează să trăiască în America deşi n-a fost niciodată acolo şi sigur va fi dezamăgit.

Sunt cel care nu e nici aici dar nici dincolo, cel care nu ştie unde s-a pierdut şi nici unde să se regăsească.

Despre Dragobete am căutat pe Google, nu la bibliotecă. Tot ce-am găsit arăta cam aşa:

Dragobetele este echivalentul românesc al sărbătorii sfântului Valentin. Câteva cuvinte despre tradiţie.

— CLICK AICI! CADOURI DE DRAGOBETE! CADOURI DE SF. VALENTIN! —

Trebuie să păstrăm vii propriile noastre tradiţii în loc să înghiţim gunoi străin! Câteva cuvinte de spirit naţional înflăcărat şi revoltat de prostia gloatei.

— FELICITĂRI DE SF. VALENTIN! GRATIS!!! —

Trebuie să revenim la valorile noastre creştine şi să nu ne supunem orbeşte consumerismului american. Biserica promovează sărbătoarea Dragobetelui!

— CELE MAI HAIOASE URĂRI ŞI SMS-URI DE DRAGOBETE! —

Încă un lucru care-mi provoacă silă. Vroiam să aflu despre tradiţie şi am găsit numai un paragraf. În schimb am aflat că biserica şi-a apropriat şi acest obicei dac (!) şi îl sufocă acum sub aripa ei “protectoare.”

N-am să predic aici despre ce trebuie sau nu să sărbătorim. Vreau să ajung la altceva: ce te face să fii român?

Credinţa în Dumnezeu şi fiecare duminică petrecută în biserică? Nu sunt deloc o persoană religioasă. E trist că se face apel la religie pentru a confirma unitatea neamului. Chiar n-avem nimic mai interesant pentru turişti decât mănăstirile?

Pasiunea pentru vinuri sau beţiile din fiecare sâmbătă? Dispreţuiesc alcoolul şi pe cei care îşi manifestă mândria istorisindu-şi escapadele.

Renunţarea la produsele de import în favoarea celor de acasă? La ce bun, dacă cele străine sunt aproape întotdeauna mai bune? Sărbătorile autohtone în locul celor universal acceptate?

Dragostea faţă de peisajele rurale, pe care Blaga o cântă cu atâta candoare? Nu-mi place muzica populară şi nu înţeleg cum poţi fi fericit la sat. Stau într-un oraş de 600 de mii de oameni şi nici asta nu-mi ajunge!

Limba? S-ar putea spune, însă cu siguranţă nu cea vorbită la Chişinău. Dacă folosesc rusisme mă simt vinovat că nu vorbesc curat. Dacă vorbesc curat mă simt incomod că nu vorbesc ca toată lumea. Străin aici şi străin pretutindeni.

Şi ce-a mai rămas? Muzică pe gustul meu aproape că n-avem. Ţară n-avem. Limba putrezeşte. Cărţile străine sunt mai accesibile, filmele străine mai frumoase, produsele străine mai comode, sărbătorile străine mai la modă.

Şi atunci de ce mă simt vinovat când dau cu piciorul în toate astea şi mă gândesc că într-o zi voi spune “sunt american”? De ce nu pot să nu zâmbesc când trec pe lângă statuia lui Ştefan cel Mare? De ce sunt atins de filmele despre revoluţie şi îmi dau lacrimile când îi ascult pe soţii Aldea-Teodorovici?

Uneori mă gândesc că am merita asta. Ni s-a dat şansa să ne afirmăm ca naţiune şi noi am dat fuga la supermagazin. Ni s-au deschis toate uşile şi golul din noi a supt tot ce-a putut dinafară. S-au pişat atâţia pe noi că nici nu mai ştim cum miroase urina noastră.

Trădare

5 Responses to Despre Identitate

  1. Zburatorul says:

    Sa stii ca impartasesc o buna parte din parerile de mai sus. Mi-e trist ca nu prea stim cine suntem.

  2. gr8dude says:

    Sunt de acord cu tonul general al articolului, dar cred ca acesta este destul de pesimist. Intr-adevar, situatia este destul de dificila, pentru ca am trecut printr-o perioada de deznationalizare intensiva.

    Eu vad lucrurile in felul urmator: nationalitatea este un feature mai high-level decit calitatea de a fi om. Cu rusii vorbesc in rusa nu pentru ca nu sunt patriot, ci pentru ca stiu ca in asa fel voi stabili un contact social mai trainic. Exista oameni care discuta in romana chiar daca stiu ca acei cu care discuta nu o inteleg; la ce bun? Sa le dezvolti ura fata de ceea ce este romanesc?

    Iata de ce consider ca eu sunt mai patriot decit ei, chiar daca vorbesc in rusa; deoarece incerc sa optimizez bunastarea intregii societati de aici, si nu doar bunastarea unei submultimi a societatii.

    Ce ne face romani? Cred ca raspunsul este “contextul istoric si geografic”. Oamenii sunt niste creaturi destul de avansate, pot stabili un contact social cu alti oameni – chiar daca limbile materne sunt diferite, sau daca vin din culturi diferite. API’urile sunt publice si bine documentate, iata de ce putem interactiona fara probleme. Viitorul planetei depinde de unitatea si armonia dintre toti, nu doar unele nationalitati. Eu consider ca in viitor nationalitatea va deveni practic irelevanta; si se va pastra doar in calitate de “legacy” (e mai usor sa lasi lucrurile cum sunt, decit sa migrezi fortat pe toti catre aceeasi limba, aceleasi traditii, etc). Oricum, cursul natural va fi acela ca toate popoarele vor converge catre o unificare la nivel logic.

    Sa fii altfel, inseamna sa fii egoist. Cind vom pleca de pe aceasta planeta (dupa ce viata aici va fi imposibila), o vom face in calitate de “Terrans”, si nu in calitate de “Romanians”, “Americans”, etc.

  3. Constantin says:

    Si terranii vor vorbi engleza si, stai sa ghicesc: nu vor purta martisoare!

    Pessimist is my middle name :|

  4. Zburatorul says:

    Cred o buna parte din oameni nu au raspuns nici la intrebarea “De ce nationalitate esti?”. Acelas recensamint al populatiei avea raspunsuri de genul “roman” si “moldovean”/”moldovan” (nu-s sigur).

    Si adevarul e ca inteleg oamenii carora le vine greu sa se numeasca romani, pentru ca istoria invatata de ei era propagandista, pentru ca nici astazi nu-s obisnuiti cu alfabetul latin (nemaivorbind de gramatica), pentru ca Romania nu face parte din viata lor, deloc.

    Si ca sa nu ne fie nici asa prea simplu, il avem si pe dl Presedinte vorbind cu greseli (inclusiv si in rusa) si incercind sa ne distantieze de Romania in fel si chip.

  5. gr8dude says:

    Si terranii vor vorbi engleza si, stai sa ghicesc: nu vor purta martisoare!
    Pessimist is my middle name

    Nu, eu zic asta inseamna ca esti rational si poti optimiza.

    Desigur ca putem pastra limbile aditionale, dar pentru ce? Acest bagaj de “legacy” ne va urmari pretutindeni, si va fi ca o ancora (poate o analogie e aceea a partilor de cod a unui program care sunt acolo doar pentru “backwards compatibility”: size++, poate si performance–, complexity++, etc). In contrast, cind construiesti ceva “from scratch” esti liber si nu trebuie sa mostenesti bug’urile vechi, si toate celelalte lucruri – iata de ce the quick brown fox jumps over the old, lazy dog (-:

    Deci, tu ai zis ‘pesimist’, insa dupa parerea mea asta inseamna ca esti constient de faptul ca o cultura alta decit a noastra domina acum lumea; altul ar fi naiv, amagindu-se ca “all your bases are belong to us” – ceea ce e fals.

%d bloggers like this: