Crescendo

Am obosit să mă ascund după un zâmbet forţat toată ziua până mă dor obrajii.
Am obosit să ascult muzică de bocet, dar ce să fac dacă alta nu-mi place?
Am obosit să mă prefac că ştiu tot şi că n-am nevoie de aprobarea ta.
Am obosit să mă laşi să ghicesc şi să nu-mi zici dacă am dreptate.
Am obosit să mă târăsc dintr-o dezamăgire în următoarea.
Am obosit să cuprind aşternuturile în iluzia parfumului tău.
Am obosit să număr secundele până când voi adormi.
Am obosit să mă uit în oglindă şi să văd ochi înroşiţi.
Am obosit, orice aş face, să-mi pară că pierd timpul.
Am obosit să răscolesc în subteranele amintirilor.
Am obosit să aştept să se coaguleze sângele.
Am obosit să ascult “Lux Aeterna” pe repeat.
Am obosit să-mi spun că e stupid să invidiez.
Am obosit să descifrez reflecţii în oglinzi.
Am obosit să mă gândesc de două ori.
Am obosit să fiu politicos şi rezonabil.
Am obosit să mă prefac că mi-e bine.
Am obosit să-mi spun că “mai târziu.”
Am obosit să tac când vreau să urlu.
Am obosit să tot apăs Backspace.
Am obosit de propria-mi colivie.
Am obosit să trăiesc prin cărţi.
Am obosit să mă răzgândesc.
Am obosit să vreau să cred.
Am obosit să caut motive.
Am obosit să mă trezesc.
Am obosit să gândesc!
Am obosit să tremur.
Am obosit să aştept.
Am obosit să dorm.
Am obosit să visez.
Am obosit să caut.
Am obosit să simt.
Am obosit să fiu.
Am obosit.

path24994-flat.png

(not to be continued)

(şi ştiu că nu toată lumea are aceleaşi fonturi.)

Comments are closed.

%d bloggers like this: