Tu

Noiembrie. E dimineaţă.
Şi gândul mi-l inunzi din nou.
Nu ştiu de e extaz ori greaţă
Ori ecou.

De frică mut sunt când te văd,
Lovit de-un invizibil zid.
Şi în tăcerea mea arăt
Stupid.

Mâinile noastre-s Nord şi Sud,
Dar tot nu se-ntâlnesc.
Nu ştiu nici dacă te detest
Sau te iubesc.

Săruturi mii mintea-mi croieşte
Pe al parfumului tău rug.
Ochii se-nchid. E prea fantastic.
Fug.

Din amalgamul de emoţii
Ce simt încerc să distilez.
Şi tot ce vreau e să îmi spui
Că nu visez.

2 Responses to Tu

  1. Alex Railean says:

    Wow, I am truly impressed. I like this one very much, probably because I am 110% familiar with the feeling. I can say that it is about me.

  2. Constantin says:

    Thanks,
    What is different about this poem is that it was written as a response to more immediate emotions, as opposed to remembrance. I didn’t know it showed.

%d bloggers like this: