Gălăgie de Culori

January 21, 2008

Nu cred că te-aş fi observat
dacă în acel moment
nu m-ai fi împins peste margine.
Dar în vârtejele cu care mi-ai smuls ancora
m-am trezit jos,
jos de tot,
dezarmat de privirea ta.
Şi în clipa aceea
nu ştiu ce ai citit pe faţa mea.

Gândul
prins între două perechi de retine
perfect paralele.
Între două oglinzi,
o rază prizonieră
se reflectă iar şi iar
până cu forţa ei
şi cu un zgomot spart
îşi fură libertatea.

Atât de clar:
aceeaşi căutare,
acelaşi dezgust,
dar fără citoplasma unui zâmbet.
Nimicul
căutând nimicul
într-o mare de nimicuri.
Până două nimicuri se întâlnesc
se împletesc
şi se prefac într-un nimic mai mare.
Două zerouri alăturea
mimează infinitul.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 26 other followers