V

Păşind spre mine ai căzut;
Eram pe ceruri diferite.
(Nu ştiam, a fost vina mea.)

Tăcerea
S-a spart în aşchii ascuţite
Şi te-ai întors
(Nu meritam.)

Mai târziu am aflat
Că un da fără ecou
Doare mai mult decât un nu.

Şi aşa am rămas
Îngeri în ceruri paralele,
Comunicând prin nori,
Ne vom atinge niciodată.

Fără titlu

Pe cer plutesc vise ca frunze albastre.
În aer dansează, se împletesc,
Devin prea grele şi cad.
Curg pe ferestre ca tăceri sărate,
Dau de pământ şi fac rădăcini
Care foşnesc cu frustrări verzi abia ascunse,
Reflectate în două scântei care au uitat să doară,
Şi au durut să se uite
Cum de pe cer cad visele ca frunzele.